romanie nu are formă de plural
românie
ROMÂNÍE s. f. (
înv.) Limba română. ◊
Expr. Pe românie = în românește, în limba română.
2. (în forma
rumânie; în Evul Mediu, în Țara Românească) Denumire a condiției de dependență personală a țăranilor față de stăpânii feudali, desființată în 1746; iobăgie. [Var:
rumâníe s. f.] –
Român +
suf. -
ie. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin romanie:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | românie | românia | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | românii | româniei | — | — |
---|