Pluralul pentru runc
runcuri
RUNC, runcuri, s. n. Loc despădurit folosit ca pășune sau pentru a fi cultivat; curătură (
1). –
Lat. runcus. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru runc:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | runc | runcul | runcuri | runcurile |
---|
Dativ-Genitiv | runc | runcului | runcuri | runcurilor |
---|