Pluralul pentru sarcuire
sărcuiri
sărcuí, pers. 3 sg. sărcuiéște, vb. IV (reg.; despre coțofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcăli.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin sarcuire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | sărcuire | sărcuirea | sărcuiri | sărcuirile |
---|
Dativ-Genitiv | sărcuiri | sărcuirii | sărcuiri | sărcuirilor |
---|