scatulci sau scatulce; pluralul pentru scatulca

Pluralul.ro

Alfă pluralul oricărui substantiv din limba română

Pluralul pentru scatulca

scatulci

scatúlcă și -ólcă (vechĭ) f., pl. ĭ și -oálcă pl. olcĭ și oalce (rus. škatulka, d. škatulĭ, pol. szkatula, sîrb. škatula, ung. iskatula, katulya, it. scatola, mlat. scatula, de unde și germ. schachtel). Raclă, lădiță saŭ cutie de ținut proviziunĭ saŭ documente. Fig. Iron. A mînca o scatoalcă, a mînca o trînteală, o calvatură, o bătaĭe. – Forma -ulcă la N. Cost. Let. 2, 83, Iorga Negoț. 146 și rTP 2, 29.
Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin scatulca:
SingularPlural
CazNearticulatArticulatNearticulatArticulat
Nominativ-Acuzativscatulcăscatulcascatulciscatulcile
Dativ-Genitivscatulciscatulciiscatulciscatulcilor

scatulce

ráclă f., pl. e (bg. rakla, ladă, cufăr; sîrb. raka, groapă, mormînt; rus. ráka, secriŭ de sfînt; ceh. raka, secriŭ, d. vsl. raka, mormînt, got. arka, care vine d. lat. arca, ladă, arcă. Cp. cu lat. Albis, germ. Elbe, sl. Laba, de unde și numele Polabilor). Vest. (lacră). Ladă (azĭ înlocuită, în general, pin [!] dulap). Plasă de ulucă (de zaplaz) de la un par la altu. Romb orĭ pătrat la țesătură orĭ la broderie. Est (raclă). Secriŭ (maĭ ales de sfînt). Mare cutie rătundă [!] închisă ermetic de păstrat brînză, unt ș. a. (scatulcă). Spațiu dintre grinzile unuĭ tavan orĭ dintre cărările unuĭ ogor saŭ uneĭ grădinăriĭ (V. leasă). Subdiviziune de plută (Siret).
Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin scatulca:
SingularPlural
CazNearticulatArticulatNearticulatArticulat
Nominativ-Acuzativscatulcăscatulcascatulcescatulcele
Dativ-Genitivscatulcescatulceiscatulcescatulcelor

Cuvinte Populare:
Cuvinte Vecine:
Cuvinte Aleatoare:
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite