Pluralul pentru scortar
scorțare
SCORȚÁR, (
1, 2)
scorțari, s. m., (
3)
scorțare, s. n. 1. S. m. Pasăre migratoare insectivoră mică cu gâtul alb, cu spinarea cenușie, cu pântecele galben, cu ciocul drept, tare și ascuțit și cu coada scurtă și retezată (
Sitta europaea).
2. S. m. Scorțărel.
3. S. n. (
Reg.) Covor (țărănesc); scoarță. –
Scoarță +
suf. -
ar. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru scortar:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | scorțar | scorțarul | scorțare | scorțarele |
---|
Dativ-Genitiv | scorțar | scorțarului | scorțare | scorțarelor |
---|
scorțari
vezi mai sus Declinarea substantivului masculin scortar:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | scorțar | scorțarul | scorțari | scorțarii |
---|
Dativ-Genitiv | scorțar | scorțarului | scorțari | scorțarilor |
---|