Pluralul pentru scurmatura

scurmături

SCURMĂTÚRĂ, (2) scurmături, s. f. 1. Faptul de a scurma. 2. (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin scurmatura:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	scurmătură	scurmătura	scurmături	scurmăturile
Dativ-Genitiv	scurmături	scurmăturii	scurmături	scurmăturilor

scurmaturi

SCURMATÚRĂ s. v. scurmare.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin scurmatura:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	scurmatură	scurmatura	scurmaturi	scurmaturile
Dativ-Genitiv	scurmaturi	scurmaturii	scurmaturi	scurmaturilor