sdrunciná (-n, -at), vb. –
1. A perturba, a altera, a mișca. –
2. A scoate din țîțîni, a sparge, a frînge. –
3. A șubrezi, a debilita. –
4. A scutura. –
Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąčiti „a perturba”,
sŭdrąčiti „a îmblînzi”, cu
suf. expresiv -
ina, ca
clăti(na), tîmpi(na) etc. Toate încercările de a explica acest cuvînt prin
lat. par să fi dat greș: de la un
trucῑre rezultat din *
trucidāre, printr-o formă, *
extrūcĭnāre (Candrea,
Éléments, 85-8; REW 3105); din *
extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea,
GS, VII, 203; Candrea); din *
extrancionāre (Bogrea,
Dacor., II, 780), din *
exderuncināre (Pascu, I, 42; Scriban); din *
extortiōnem (Spitzer,
BL, XIV, 49).
Der. sdruncin, s. n. (scuturătură);
sdruncinătură, s. f. (scuturătură).
