Pluralul pentru sfintitura
sfințituri
SFINȚITÚRĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți1; (
concr.) obiect sfințit. –
Sfinți1 +
suf. -
tură. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin sfintitura:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | sfințitură | sfințitura | sfințituri | sfințiturile |
---|
Dativ-Genitiv | sfințituri | sfințiturii | sfințituri | sfințiturilor |
---|