sgîrcí (-césc, -ít), vb. –
1. A contrage, a se strînge. –
2. (
Refl.) A fi meschin, a se scumpi. –
Var. gîrci, cîrci, și
der. Sl. sŭgrŭčiti sę (Miklosich,
Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369),
cf. ceh. skrciti. –
Der. sgîrci (
var. sgîrc),
s. n. (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; șfichi de bice);
sgîrcit, adj. (avar, meschin; strîns, chircit);
sgîrcenie, s. f. (avariție, calicie);
sfîrc, s. n. (extremitate cartilaginoasă; mamelon; șfichi de bici), cuvînt de uz general (
ALR, II, 68), este fără îndoială deformare de la
sgîrc, apropiat de rădăcina expresivă
sfîr, cf. spîrc. 