Pluralul pentru sonata
sonate
SONÁTĂ, sonate, s. f. Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară. – Din
fr. sonate, it.
sonata, germ. Sonate. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin sonata:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | sonată | sonata | sonate | sonatele |
---|
Dativ-Genitiv | sonate | sonatei | sonate | sonatelor |
---|