SPÁTĂ, (
I, III)
spate, (
II)
spete, s. f. I. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene montat în vatală, prin care trec firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă.
II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului;
p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ◊
Loc. adj. Lat în spete = cu umerii largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede;
p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului.
2. (
Reg.) Spătarul scaunului.
III. (
înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. –
Lat. spatha.