Pluralul pentru statatoare
stătători
STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, adj. 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊
Piatră stătătoare (și substantivat,
f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii.
2. (
înv.; despre oameni) Cu locuința statornică; stabil.
3. (în
loc. adj.)
De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. –
Sta +
suf. -
ător. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin statatoare:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | stătătoare | stătătoarea | stătători | stătătorile |
---|
Dativ-Genitiv | stătători | stătătorii | stătători | stătătorilor |
---|