*suflór m. (fr. souffleur). Acela care „suflă” actorilor vorbele pe scenă. – Obișnuit se zice sufleor (eo dift.) Curat rom. ar fi suflător. Dar și maĭ rom. ar fi șoptitor, că așa se zice pe rom.: a șopti cuĭva, nu a sufla, care e un barb. fr.

SUFLĂT//ÓR¹ ~oáre n. tehn. 1) Ţeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] /a sufla + suf. ~tor