*supápă f., pl. e (fr. soupape, din souspape, care vine d. sous, supt, și paper a păpa, a mînca. Soupape însemna în vechime „lovitură dată supt barbă în cît să clănțănești din fălcĭ”). Râsuflătoare cu capac fix (cu clapă) care se deschide automatic la pompe saŭ la mașinele cu abur. Supapă de siguranță, făcută ca să dea drumu prisosuluĭ de abur, și decĭ să evite exploziunea cazanuluĭ. Fig. Mijloc de scăpare: această promisiune fu supapa luĭ. V. clapă, valvulă și ventil.