Pluralul pentru tablacire
tăblăciri
TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV.
Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. –
Et. nec. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin tablacire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | tăblăcire | tăblăcirea | tăblăciri | tăblăcirile |
---|
Dativ-Genitiv | tăblăciri | tăblăcirii | tăblăciri | tăblăcirilor |
---|