Pluralul pentru tabu
tabuuri
TABÚ, tabuuri, s. n. (În societățile totemice) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe; interdicție rituală;
fig. persoană, lucru despre care nu se discută. ♦ (
Lingv.) Interdicție de limbaj care determină înlocuirea unui cuvânt sau cu o perifrază de obicei metaforice. – Din
fr. tabou. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru tabu:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | tabu | tabuul | tabuuri | tabuurile |
---|
Dativ-Genitiv | tabu | tabuului | tabuuri | tabuurilor |
---|