Pluralul pentru tabuiet
tăbuiețe
tăbuĭéț n., pl. e (vsl. tobolĭcĭ, sac, rus. tobólec, tașcă de vînzătoare, traistă. V. tăbultoc). Nord. Săculeț. Traistă de călătorie.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru tabuiet:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | tăbuieț | tăbuiețul | tăbuiețe | tăbuiețele |
---|
Dativ-Genitiv | tăbuieț | tăbuiețului | tăbuiețe | tăbuiețelor |
---|