taciunar nu are formă de plural
tăciunar
tăcĭunár n., pl. e (d. tăcĭune). Munt. vest. Năclad de fer [!] (o vargă cu patru picĭoare) pe care se pun lemnele´n vatră ca să ardă maĭ bine. V. vătraĭ.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin taciunar:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | tăciunar | tăciunarul | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | tăciunar | tăciunarului | — | — |
---|