Pluralul pentru taciune
tăciuni
TĂCIÚNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fară flacără. ◊
Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac.
Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, căruia nu-i reușește nimic.
2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. –
Lat. *
titio, -onis. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin taciune:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | tăciune | tăciunele | tăciuni | tăciunii |
---|
Dativ-Genitiv | tăciune | tăciunelui | tăciuni | tăciunilor |
---|