taiculita nu are formă de plural
tăiculiță
TĂICULÍȚĂ s. m. (
Pop.) Diminutiv al lui
taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean. –
Taică +
suf. -
uliță. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin taiculita:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | tăiculiță | tăiculița | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | tăiculiță | tăiculiții | — | — |
---|