Pluralul pentru talim
talimuri
TALÍM, talimuri, s. n. (
înv.)
1. Plecăciune, reverență.
2. Apucătură, deprindere; gest. [
Var.:
talấm s. n.] – Din
tc. talim. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru talim:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | talim | talimul | talimuri | talimurile |
|---|
| Dativ-Genitiv | talim | talimului | talimuri | talimurilor |
|---|