Pluralul pentru talion
talioane
TALIÓN2 s. n. Formă primitivă de pedeapsă prin care se aplică celui vinovat un rău identic sau similar cu acela pe care acesta l-a provocat victimei. ◊
Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [
Pr.:
-li-on] – Din
fr. talion. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru talion:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | talion | talionul | talioane | talioanele |
|---|
| Dativ-Genitiv | talion | talionului | talioane | talioanelor |
|---|
Declinarea substantivului masculin talion:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | talion | talionul | talioni | talionii |
|---|
| Dativ-Genitiv | talion | talionului | talioni | talionilor |
|---|