Pluralul pentru taran
țărani
ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. –
Țară +
suf. -
an. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin taran:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | țăran | țăranul | țărani | țăranii |
---|
Dativ-Genitiv | țăran | țăranului | țărani | țăranilor |
---|
taranuri
TARÁN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche)
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru taran:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | taran | taranul | taranuri | taranurile |
---|
Dativ-Genitiv | taran | taranului | taranuri | taranurilor |
---|