Pluralul pentru tarna
târne
TẤRNĂ, târne, s. f. (
Reg.)
I. 1. Coș de nuiele, mai larg la gură decât la fond (prevăzut cu două toarte); coșarcă, târnog. ♦ Stup de albine făcut din nuiele împletite.
2. Unealtă de pescuit pești mici, făcută din nuiele împletite.
3. Vas mare cu care se transportă mâncarea lucrătorilor la câmp.
II. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [
Var.:
târn s. n.] –
Cf. bg. trăvna. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin tarna:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | târnă | târna | târne | târnele |
|---|
| Dativ-Genitiv | târne | târnei | târne | târnelor |
|---|
Declinarea substantivului feminin tarna:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | țărnă | țărna | țărne | țărnele |
|---|
| Dativ-Genitiv | țărne | țărnei | țărne | țărnelor |
|---|
Declinarea substantivului feminin tarna:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | țarnă | țarna | țărni | țărnile |
|---|
| Dativ-Genitiv | țărni | țărnii | țărni | țărnilor |
|---|
