Pluralul pentru tecarau

tecăraie

tecărắu s.n. și s.m. (reg.) 1. (s.n.) lemn cu care se strânge funia care leagă lemnele, fânul. 2. (s.m.) om mic și bondoc.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru tecarau:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	tecărău	tecărăul	tecăraie	tecăraiele
Dativ-Genitiv	tecărău	tecărăului	tecăraie	tecăraielor

tecărăi

tecărắu (-ắi), s. m. – (Trans.) Sucitor, ceatlău, băț cu diferite întrebuințări. Mag. tekerö (Candrea; Gáldi, Dict., 262). – Der. tecări, vb. (a strînge cu un tecărău).

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului masculin tecarau:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	tecărău	tecărăul	tecărăi	tecărăii
Dativ-Genitiv	tecărău	tecărăului	tecărăi	tecărăilor