Pluralul pentru tetracord
tetracorduri
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. (în Antichitate) Liră cu patru coarde.
2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din
fr. tétracorde. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru tetracord:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | tetracord | tetracordul | tetracorduri | tetracordurile |
|---|
| Dativ-Genitiv | tetracord | tetracordului | tetracorduri | tetracordurilor |
|---|