Pluralul pentru timin

timini

timin n. veche monedă turcească, servind de salbă, ce se purta pe frunte ca o podoabă: bani de cap timin, jumătate poleiți, jumătate albi Od. [Turc. TIMIN].

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului masculin timin:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	timin	timinul	timini	timinii
Dativ-Genitiv	timin	timinului	timini	timinilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare: