Pluralul pentru tintaura
țintaure
ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. (
Reg.) Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (
Centarium umbellatum). [
Pr.:
-ta-u-. –
Var.:
centáură s. f.] –
Din lat. centaurea, fr. centaurée. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin tintaura:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | țintaură | țintaura | țintaure | țintaurele |
---|
Dativ-Genitiv | țintaure | țintaurei | țintaure | țintaurelor |
---|