Pluralul pentru tupeu
tupeuri
TUPÉU s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din
fr. toupet. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru tupeu:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | tupeu | tupeul | tupeuri | tupeurile |
---|
Dativ-Genitiv | tupeu | tupeului | tupeuri | tupeurilor |
---|