Pluralul pentru uimacire

uimăciri

UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se zăpăci, a rămâne uimit. – Din uimi + buimăci.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin uimacire:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	uimăcire	uimăcirea	uimăciri	uimăcirile
Dativ-Genitiv	uimăciri	uimăcirii	uimăciri	uimăcirilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare:

silențiozitate