Pluralul pentru urmarire

urmăriri

URMĂRÍRE, urmăriri, s. f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. ♦ Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin urmarire:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	urmărire	urmărirea	urmăriri	urmăririle
Dativ-Genitiv	urmăriri	urmăririi	urmăriri	urmăririlor