Pluralul pentru uruitura

uruituri

HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit¹, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin uruitura:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	uruitură	uruitura	uruituri	uruiturile
Dativ-Genitiv	uruituri	uruiturii	uruituri	uruiturilor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare: