VẤNĂ, vine, s. f. I. 1. Vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele de la organe și țesuturi la inimă;
p. gener. (
fam.) orice vas sangvin; venă (
1). ◊
Expr. A-i îngheța (sau
a i se slei)
cuiva sângele în vine = a-l cuprinde pe cineva groaza, a încremeni de frică.
2. (
Pop.) Fibră musculară; tendon, zgârci; mușchi. ♦
Vână de bou = cravașă făcută din ligamentul cervical posterior al boului;
p. ext. baston de cauciuc folosit de cei care mențin ordinea publică, ◊
Loc. adj. Tare (sau
bun)
de vână = puternic, viguros.
Slab de vână = neputincios, slăbănog. ◊
Expr. A fi numai vână = a fi sprinten, agil, puternic.
3. (
Pop.) Parte a piciorului cuprinsă între genunchi și gleznă; gambă. ◊
Loc. adj. și adv. Pe (sau
în)
vine = (despre pantaloni) lăsați sau căzuți mai jos de talie; spre genunchi; (despre oameni) cu pantalonii lăsați sau căzuți. ◊
Loc. adv. Pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiți, sprijinind greutatea corpului pe gambe. *-
Expr. (
Reg.; în legătură cu verbe de mișcare)
Cu coada între vine = umilit, rușinat.
II. 1. Pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului; filon. ♦ Pânză subterană de apă.
2. Șuviță, coloană de lichid;
p. ext. dâră. ◊
Vâna apei = curentul, șuvoiul apei.
3. (
Bot.) Nervură. ♦ Fiecare dintre ramificațiile rădăcinii unui copac. –
Lat. vena. 