verva nu are formă de plural
vervă
VÉRVĂ s. f. Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ◊
Expr. A fi în (sau
în)
vervă =
a) a fi însuflețit, volubil, avântat;
b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din
fr. verve. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin verva:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | vervă | verva | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | verve | vervei | — | — |
---|