VIOLÉNȚĂ, violențe, s. f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (
1); putere mare, intensitate, tărie.
2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemență.
3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [
Pr.:
vi-o-] – Din
fr. violence, lat. violentia, it. violenza.