Pluralul pentru vocativ
vocative
VOCATÍV, vocative, s. n. (
Gram.) Caz al declinării care exprimă adresarea, chemarea, invocația. – Din
fr. vocatif, lat. vocativus. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru vocativ:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | vocativ | vocativul | vocative | vocativele |
|---|
| Dativ-Genitiv | vocativ | vocativului | vocative | vocativelor |
|---|