Pluralul pentru vornicel
vornicei
VORNICÉL, vornicei, s. m. 1. Slujbaș subaltern al vornicului (
1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate.
2. (
înv.) Vornic (
2).
3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (
3). –
Vornic +
suf. -
el. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin vornicel:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | vornicel | vornicelul | vornicei | vorniceii |
---|
Dativ-Genitiv | vornicel | vornicelului | vornicei | vorniceilor |
---|