Pluralul pentru zbucium

zbuciume

sbucium n. 1. agitațiune: ce mai freamăt, ce mai sbucium ! EM.; 2. fig. turburare sufletească: al inimii sbucium EM. [Tras din sbuciumà].

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru zbucium:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	zbucium	zbuciumul	zbuciume	zbuciumele
Dativ-Genitiv	zbucium	zbuciumului	zbuciume	zbuciumelor

zbuciumuri

ZBUCIÚM, zbuciumuri, s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. [Pl. și: (rar) zbuciume] – Din zbuciuma (derivat regresiv).

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru zbucium:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	zbucium	zbuciumul	zbuciumuri	zbuciumurile
Dativ-Genitiv	zbucium	zbuciumului	zbuciumuri	zbuciumurilor