Pluralul pentru zoofit
zoofite
ZOOFÍT, zoofite, s. n. (La
pl.) încrengătură care cuprinde animale inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; (și la
sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din
fr. zoophyte. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru zoofit:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | zoofit | zoofitul | zoofite | zoofitele |
---|
Dativ-Genitiv | zoofit | zoofitului | zoofite | zoofitelor |
---|
zoofiți
*celenterát, -ă adj. și s. (vgr. kotlos, cav, și énteron, intestin). Zool. N. pl. (subînț. animal). Animal cu o singură cavitate, care reprezentă [!] prima cavitate digestivă formată direct din oŭ, ca polipiĭ (idra, meduza, coraliŭ, gorgona și sifonoforiĭ): celenteratele formează o ramură a regnuluĭ animal. – În ainte [!] se zicea zoofit.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin zoofit:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | zoofit | zoofitul | zoofiți | zoofiții |
---|
Dativ-Genitiv | zoofit | zoofitului | zoofiți | zoofiților |
---|