Pluralul pentru socomete
șocomeți
șocométe m. (cp. cu rut. bóhonecĭ, pîne [!] întreagă, și cu ung. sokat, mult). Olt. Munt. Codru, bucată mare (de pîne, mămăligă, brînză, plăcintă): ce șocomete a băgat în gură copilu ăsta !
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin socomete:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | șocomete | șocometele | șocomeți | șocomeții |
---|
Dativ-Genitiv | șocomete | șocometelui | șocomeți | șocomeților |
---|