BÁIERĂ, băieri și
baieri, s. f. (Mai ales la
pl.)
1. Curea sau sfoară, ață mai groasă, fîșie îngustă și mai ales împletită de cînepă, de lînă etc., cusută sau legată de un obiect oarecare (de exemplu de o traistă, de o găleată, de un ghiozdan, de o ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi purtat dintr-un loc în altul sau atîrnat (pe după gît, în cui etc.).
Traista cu flori mari, cu baieră colorată. CAMILAR,
N. II 259.
Eu îmi luam ghiozdanul, îi treceam băierile pe dupe gît și colindam pe aceleași cărări. DELAVRANCEA, H. T. 86.
Dacă vede și vede, taie baierile de la traistă... și face cum poate, de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125.
Mîna Sub șa că băga, Plosca De baieri scotea, un pahar de vin turna. TEODORESCU, P. P. 629. ◊ E x p r.
A (i se) rupe (cuiva)
băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere (fizică sau morală).
Biata fată își plîngea nevinovăția cu niște graiuri de-ți rupea băierile inimii. ISPIRESCU, L. 354.
A-și dezlega băierile inimii = a face confidențe, a se destăinui (cuiva), a-și deschide inima.
Frunză, văzîndu-l cum vrea să-și ascundă oftatul, s-așeză mai bine pe prispă, își răsuci o țigară, cu simțămîntul că omul e gata să-și dezlege baierile inimii. CAMILAR, TEM. 29.
A ofta (sau
a striga, a rîde etc.)
din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din adîncul inimii, din toată inima, din toate puterile.
Sărăcuț de maica-mea –
strigă din băierile inimei Bisoceanul. ODOBESCU, S. III 189. ◊ F i g. (Rar) Adîncime, fond.
Tetis chemă pe Briareu ca să iasă din băierile adînci ale pâmîntului. ODOBESCU, S. III 272. Ață, șiret, șnur etc. cu care se leagă, se strînge sau se încheie o rufă, o haină etc.
Își puse mînile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii. SLAVICI, O. I 203. ♦ Sfoara sau șnurul cu care se leagă gura pungii.
Umblau și pui de lele care tăiau pe nesimțite... băierile pungii țăranului și-l lăsau lefter. PAS, L. I 58.
În chimir se amestecau, pe lîngă băierele pungii, lanțugul briceagului... SADOVEANU,
n. F. 12. ◊
Expr. A strînge băierile pungii = a face economii, a deveni (mai) econom, a fi (mai) strîns la pungă.
N-ai decît să strîngi băierile pungii. ALECSANDRI, T. 1236.
A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgîrcit.
Nu. vezi că ăștia... au fost buni, milostivi și n-au rîvnit la ale altuia... și n-au avut nouă băieri la pungă ca in ziua de azi... DELAVRANCEA, H. TUD. 13.
3. (Rar; în forma
baier) Amuletă.
Acest copil avea un baier atîrnat de gît. Și dacă îl luă, văzu că-ntr-însul era o scrisoare. ISPIRESCU, L. 146. –
Pl. și:
baiere. – Variantă:
báier, baiere (SBIERA, P. 11),
s. n. 