Pluralul pentru ciuntitura

ciuntituri

CIUNTITÚRĂ, ciuntituri, s. f. (Rar) Acțiunea de a ciunti; (concretizat) partea rămasă dintr-un membru ciuntit. (F i g.) Mușca dintr-un corn... și mă amenința cu ciuntitura de corn din mînă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 5/1.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin ciuntitura:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	ciuntitură	ciuntitura	ciuntituri	ciuntiturile
Dativ-Genitiv	ciuntituri	ciuntiturii	ciuntituri	ciuntiturilor