DÂRDOR//Ă f. pop. 1) Punct culminant (în desfăşurarea unei acţiuni); toi. În ~a jocului. 2) Situaţie complicată şi neplăcută; bucluc; belea; încurcătură. /<bulg. dărdorja

DẤRDORĂ, dârdori, s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊ Expr. A fi în dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdorja.