Pluralul pentru duplecare
duplecări
duplecá (-c, -át), vb. –
1. A încovoia, a îndoi. –
2. (Banat) A răsfrînge, a sufleca. –
3. A supune. –
4. A ceda, a se supune, a admite. –
Var. îndupleca. Mr. nduplic, nduplicari. Lat. duplicāre (Pușcariu 834; Candrea-Dens., 523; REW 2801; din
lat. *
induplicāre, după Densusianu,
GS, V, 19),
cf. ticin. dubigá, sp. doblegar. Var. este mult mai curentă decît forma primitivă,
înv. –
Der. neînduplecat, adj. (intransigent, tenace);
înduplecător, adj. (care încovoiază);
înduplecătură, s. f. (încovoiere).
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin duplecare:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | duplecare | duplecarea | duplecări | duplecările |
---|
Dativ-Genitiv | duplecări | duplecării | duplecări | duplecărilor |
---|