FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură cu patru roți, cu capotă pentru scaunul din față. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O. I 61. Veți avea bunătate a pune asemenea la dispoziția vărului faetonul cel albastru. ALECSANDRI, T. 1229. ♦ Autoturism asemănător cu această trăsură. 2. (Munt.) Caretă cu două roți pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. Intrau lăptarii în oraș, în faetoane sîrbești trase de cai mici cu trapul mărunt și repede. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. – Variantă: (regional) faitón (SADOVEANU, A. I. 183) s. n.