Pluralul pentru fluieratura
fluierături
FLUIERĂTÚRĂ, fluierături, s. f. 1. Sunet scos din fluier sau fluierînd din gură. ◊ (Despre cîntecul unor păsări)
S-auzeau pe imaș fluierăturile mărunte ale bobocilor. CAMILAR, TEM. 73.
2. Șuierătură, șuierat.
Departe se auzea fluierătura unei locomotive. PAS, Z. I 127. ♦ Suflare puternică a vîntului.
Fluierătura viforului, descărcările și scăpărarea trăsnetelor se apropiau de ei. DUMITRIU, P.
F. 15.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin fluieratura:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | fluierătură | fluierătura | fluierături | fluierăturile |
---|
Dativ-Genitiv | fluierături | fluierăturii | fluierături | fluierăturilor |
---|