GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Mold.; învechit) Un fel de beci sau cameră boltită (cu obloane de fier la ușă și la ferestre) în care, pe vremuri, se ascundeau obiectele mai de preț din casă spre a fi păzite de incendiu sau de jaf. (Cu pronunțare regională) Mai scoate dintr-un gherghiri niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți, un pa­loș și un buzdugan, toate pline de rugină. CREANGĂ, P. 194. Unde să m-ascund? – În gherghir, cucoane. ALECSANDRI, T. 1343.