Pluralul pentru gutunar

gutunare

GUTUNÁR s. n. (Mold.) Guturai. Viu eu în persoană; în orice caz, nu înainte de a-mi trece gutunarul. CARAGIALE, O. VII 36. Iar m-o prins gutunaru. ALECSANDRI, T. I 317.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru gutunar:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	gutunar	gutunarul	gutunare	gutunarele
Dativ-Genitiv	gutunar	gutunarului	gutunare	gutunarelor

Cuvinte Populare:

Cuvinte Vecine:

Cuvinte Aleatoare: