Pluralul pentru hacaire
hâcâiri
A HÂCÂÍ hâcâi intranz. pop. A produce un sunet scurt şi nearticulat, provocat de o încordare puternică sau de o durere neaşteptată; a icni. /hâc + suf. ~âi
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin hacaire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | hâcâire | hâcâirea | hâcâiri | hâcâirile |
---|
Dativ-Genitiv | hâcâiri | hâcâirii | hâcâiri | hâcâirilor |
---|
Declinarea substantivului feminin hacaire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | hăcăire | hăcăirea | hăcăiri | hăcăirile |
---|
Dativ-Genitiv | hăcăiri | hăcăirii | hăcăiri | hăcăirilor |
---|