Pluralul pentru manunchi
mănunchi
mănunchiu n. 1. legătură de mai multe lucruri: mănunchiu de flori; 2. mâner: mănunchiul săbiei, coasei. [Lat. MANUCLUS == MANIPULUS].
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin manunchi:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | mănunchi | mănunchiul | mănunchi | mănunchii |
|---|
| Dativ-Genitiv | mănunchi | mănunchiului | mănunchi | mănunchilor |
|---|
mănunchiuri
MĂNÚNCHI, mănunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă (
2).
2. (De obicei urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă.
3. Mâner (la unelte și arme), coadă, plăsea. [
Pl. și: (rar,
m.)
mănunchi. –
Var.:
mănúchi s. n.] –
Lat. manuclus. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru manunchi:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | mănunchi | mănunchiul | mănunchiuri | mănunchiurile |
|---|
| Dativ-Genitiv | mănunchi | mănunchiului | mănunchiuri | mănunchiurilor |
|---|
